In tot corpul s-a facut frig, ca atunci cand in miezul iernii, o rafala de vant deschide o fereastra si totul incremeneste in loc.

Am soptit: Stiam eu! dar atat de incet incat nici eu nu am auzit, atat de subtil incat nici buzele nu mi s-au miscat. Cand s-a facut liniste se uita la mine la fel cum o facea de mult, cand era vara, ne batea soarele si imi zicea: Nu stiu nimic despre tine, zi-mi ceva, orice, numai zi-mi. Apoi mi s-au umezit ochii, fara sa plang. M-am uitat la ceas, secundarul trecea din nou de 12, aratand aceasi ora fixa.

Am ridicat din umeri, mi-am strans haina mai bine, m-am intors cu spatele si am plecat spre casa. Acolo era cald iar pe masa era un pachet gol de tigari de o marca diferita de cea pe care o fumez eu. Am zambit si am incalzit apa pentru ceai.