Dati-mi o aripa si am sa rastorn pamantul

Ma tot uit la telefon si astept sa sune, am uitat ca e reteta sigura ca sa nu se intample. Dar, cand se vor potoli aripile, cand se va instaura o mica indiferenta, cand va intervini o mica nepasare, atunci si numai atunci o sa se intample. Pentru ca oamenii au un fel al lor de a simti cand nu sunt asteptati si atunci vin.

Mi-au trebuit 10 luni ca sa imi dau seama ca nu am gresit. 10 luni in care am analizat tot ceea ce s-a intamplat, secunda cu secunda din intalnirile noastre, le-am intors si le-am rasucit si pentru fiecare am gasit o greseala. Pentru fiecare am gasit o alternativa care ar fi fost mai buna si care, imi spuneam eu, ar fi dus la un alt deznodamant.

Dupa 10 luni am inteles. Nu am gresit cu nimic, cu absolut nimic. Am fost eu insami, atat ca m-ai prins intr-o perioada avida cand nu mai stiam sa fac diferente intre oameni, cand ma dadeam oricui ca sa adun senzatii - credeam atunci, ca sa umplu un gol - cred acum, ca eram tanara - am sa zic mai incolo.

Iar acum, dupa 10 luni am inteles ca nu dragostea da fluturi in stomac, ci sentimentul ca se apropie o fericire mare. Si pentru ca de cele mai multe ori, un om creaza asteptari de genul asta, am crezut ca sunt stricte legate. Apoi, fluturii mor, nu pentru ca se duce dragostea, ci pentru ca s-a dus suspansul. Iar cand nu se duce, pot sa traiasca linistiti, cu zvancniri periodice din aripi, chiar si 10 luni. 

Directia? Tot spre nord!

Imi place sa cred ca propozitia pe care ai aruncat-o in vant, are legatura cu propozitia pe care am aruncat-o eu in vant, care are legatura cu tine. 

Travelling north, travelling north

Incredibil cat mirosea casa aia a tine, desi nu fusesei niciodata acolo. Mai mult decat atat, tot grupul respira a tine, desi nu il mai frecventasei de aproape un an. Nu stiu cum de simteam asta, ca doar nu te vazusem niciodata in preajma lor, poate doar izolat cu cate un membru si pentru scurt timp. Dar era o vibratie care imi dadea dureri de stomac si senzatie de voma. Atat de mult era.