Am banuit imediat la ce te referi, chiar dinainte sa incepi sa vorbesti. “E ingrozitor” mi-ai spus si eu m-am uitat la tine voit surprinsa.

"Adica nu e ingrozitor.." . Si ai inceput sa vorbesti atunci de deciziile pe care le iei in viata, de faptul ca niciodata nu stii daca ai luat decizia corecta si ca ramane mereu un semn de intrebare despre cum ar fi fost daca ai fi facut alte alegeri.

Nu stiu, poate te refereai la mine. Viata ta a fost destul de lina, ca in felicitarile aniversare “plina de impliniri si reusite” si poate te refereai la ziua aia, cand am venit la tine, dupa o noapte de nesomn, si ti-am zis: “Hai sa incercam. Hai sa fim impreuna.” Si tu mi-ai zis ca te-ai impacat cu EA. A fost ultima slabiciune pe care mi-am permis-o cu tine. A fost prima si ultima oara cand ai putut sa stii ce vreau de la tine. Tocmai pentru ca era prima oara am crezut ca o sa fie un succes, tocmai pentru ca nu a fost, a devenit ultima oara.

Si  te ascultam si ma gandeam ca sunt norocoasa, ca nu am nimic de regretat. Ce am vrut pe lumea asta mi s-a dat, si cand nu mi s-a dat am luat, iar cand nu am putut sa iau, am tras cu dintii si cu unghiile ca sa castig. M-am asigurat intotdeauna ca am facut tot posibilul sa obtin. Nu am avut niciodata teama deciziilor, dorinta de a alege calea usoara. Cand am avut mai multe optiuni, le-am luat pe rand si le-am epuizat pe toate . Inconstient m-am ferit singura de regrete.

Pe drumul spre casa, taxiul pe care l-am impartit a evitat, in ultimul moment, o alta masina.

“As fi vrut sa fi avut un accident..”

“Esti ciudat” ti-am zis in soapta. Si am intors capul ca sa zambesc, acelasi lucru mi-l dorisem si eu.